duminică, 21 martie 2010

Tehnic vs. artstic - extra

Iata ca a venit vremea primului post extra, adica un post care nu este tratat in blogul lui Alex. De ce am ales aceasta tema? Este foarte simplu! Multi cred ca a fi tehnic inseamna sa fii Omul Algoritmic, rational, care se bazeaza pe formule atunci cand realizeaza ceva. Iar Omul artistic este visatorul, impulsivul, cel care transmite emotia prin opera sa. Omul Algoritmic este privit drept rigid, inchistat in propriile reguli si limite, pe cand Omul Artistic este cel liber, haotic, deschis mereu ideilor noi. Ce nu inteleg eu este de ce este atat de greu de inteles ca Omul este atat Algoritmic, cat si Artistic, in functie de cat de mult isi dezvolta aceste capacitati. Poti fi orice alegi sa fii!

Sa luam cateva domenii si sa analizam produsul final realizat de un creator:
1. Sculptura - ce inseamna o sculptura reusita? Dinu Radulescu, autorul lucrării de doctorat "Conceptul de formă în sculptura modernă" şi a lucrării "Manuscris - Şase studii despre sculptură", sustine ca aceste criterii sunt:
- Criteriul PROPORŢIILOR - Raportul dintre părţile care compun sculptura.
- Criteriul DINAMICII - Ce senzatie de miscare ne oferă o sculptură?
- Criteriul CONSISTENŢEI masei - Masa poate varia de la un monolit compact la o structură de strecuratoare în care avem mai mult gol decât plin.
- Criteriul TENSIUNII interioare a formei - Apare mai ales in cazul unui volum masiv, plin.
- Criteriul MATERIALULUI - Calităţile materialului folosit au fost puse corect în valoare?
- Criteriul FINISĂRII - Finisarea neinspirată poate strica tensiunea volumului.
- Criteriul AMPLASĂRII în ambient - Relaţia dintre dimensiunea sculpturii şi spaţiul înconjurător.
- Criteriul ARMONIEI ansamblului - Evaluarea tuturor criteriilor deja expuse şi a modului cum se combină în întreg.
- Criteriul ORIGINALITĂŢII concepţiei sculpturale
- Criteriul SUBIECTIVITĂŢII - Evaluarea unei sculpturi stă sub semnul lui "îmi place sau nu".

Cam multe criterii,nu? Am scris CHIAR toate criteriile pentru a exemplifica cat mai succint si clar cat de importanta este atat partea tehnica, cat si cea artistica, pentru a avea o creatie valoroasa. La urmatoarele domenii, ma voi rezuma doar la cate o idee.

2. Patinajul/Gimnastica - se puncteaza atat miscarile tehnice, elementele de dificultate, cat si originalitatea si expresivitatea.
3. Pictura - se puncteaza originalitatea, tehnica, creativitatea, impactul mesajului.
4. Produs software - criteriile principale de selectie sunt: utilitatea produsului, exactitatea informatiilor obtinute, timpul de raspuns, dar si design-ul, modul de afisare a informatiilor.
5. Dansuri - respectarea pasilor stilului de dans, postura, concordanta miscari-ritm, dar si energia, gratia, mimica.. adica, expresivitatea, emotia transmisa.
6. Muzica - ritm exact, sunete clare care sa nu fie discordante (decat pentru a amplifica un anumit mesaj), textul scris sa fie coerent, dar si mesajul transmis de acesta sa fie original si incarcat de emotie, sunetele unite sa declanseze starea dorita de compozitor, in randurile ascultatorilor.
7. Arhitectura - plan tehnic, exact, pe baza formulelor, ce depinde de suprafata, materialele folosite, duritate, pozitionare in spatiu, dar si aspectul de ansamblu al constructiei, "rotunjimea" formelor, culorile folosite, luminozitatea interioara etc.

As putea continua la nesfarsit, dar cred ca e suficient pentru a face clara ideea de baza pe care vreau sa o subliniez. Multi m-au intrebat care este scriitorul meu preferat si raspunsul meu este mereu: Ion Barbu - matematicianul filozof. Asta pentru ca a reusit sa fie un Om Complet, iar poeziile lui pot fi gustate diferit de fiecare om, in functie de cum si-a dezvoltat capacitatile.
Pentru a reusi sa realizezi ceva personal valoros, trebuie sa fii atat Omul Algoritmic, cat si Omul Artistic. Cele doua notiuni nu sunt antitetice, ci complementare cu adevarat, asa cum ziua este lumina si intuneric, iar una fara cealalta nu pot forma o zi completa. Sa incerci sa fii Om Complet inseamna pentru mine sa fii mereu cu mintea ascutita, analizand, organizand, calculand, dar si deschis la noi idei, provocari, cu puternice dorinte de exprimare intr-un mod cat mai original, bineinteles in limita permisa de ratiune (a posibilitatilor reale de realizare).
Cred cu tarie ca fiecare Om resimte lipsa celeilalte parti intr-o masura mai mica sau mai mare atunci cand cealalta "preia controlul". Dar teama ca nu vom mai putea fi la fel de rational sau la fel de imaginativ, ne face sa ne reprimam cealalta latura de cele mai multe ori! Si ne pacalim singuri zi de zi, ca prin aceasta specializare putem deveni cei mai buni!!!

joi, 18 februarie 2010

7 ani de la absolvirea liceului - paralela


Pai cum 7? Uite-asa.. 7.. ca nu sunt 10! De ce 7 nu e important? Chiar ne trebuie o cifra ca sa ne amintim cum eram in acea perioada?

Eu inca mai visez cu stau in banca cu colega mea, Simona, si intra proful de fizica si ne zice sa scoatem o foaie de hartie. Repede, repede, ne dicteaza subiectele! Ma uit la ele si imi dau seama ca... habar n-am o iota! CUM?? Eeeeeu??
Si uite-asa ma trezesc si ma bucur ca nu e real! Ca am terminat si liceul si facultatea si nu mai imi zice nimeni sa scot o foaie de hartie! Acum, scot cate hartii vreau EU si pentru ce vreau EU! Cum ar fi lista de cumparaturi, retete culinare, numai lucruri "importante"!
Pentru mine perioada aceea poarta un nume: "fata profei"! O stampila pe care nu o poti sterge nici cu acid sulfuric si care iti sta in frunte minim 4 ani oricat de mult ai incerca sa demonstrezi ca.. stii si poti. Asa am invatat ca stiu si pot, trebuie doar sa imi doresc suficient si sa lupt! Cu rabdare si ambitie, poti ajunge unde vrei tu! Poti castiga la olimpiade, concursuri, poti fi violonista, solista, dansatoare, chiar scriitoare... si, de ce nu? Poti fi sefa de promotie! Eu am reusit... Ce perioada frumoasa si nebuna!
Mi-as dori macar o clipa sa ma pot intoarce in timp si sa mai merg la coltul blocului cu colegii la fumat si sa trag repede o tigara pana nu iese careva sa ne prinda! Nu eram eu cine stie ce fumatoare, dar unde-i lege, nu-i tocmeala! Cu ei sau fara ei! Deci.. cu ei!!!
N-am avut "norocul" de a fi prinsa la coltul blocului, dar intr-o zi n-am facut o ora de info si am mers toti la Tosca, "sa mancam o prajitura", adica sa bem ceva si sa fumam o tigara! Si cum stateam noi pipand de zor, cine intra pe usa cofetariei? Directoarea... O-oooo, razie!! Repede, stinge tot, tine sucul in fata, NU atrage atentia! Da' de unde? Ii ia pe toti la intrebari, n-ai pe unde fugi... Si ajunge si la noi... Ma vede si zambeste... Parca ar fi zis: "Ha ha.. de cand astept momentul asta! Te-am prins!" Ne intreaba de sanatate si ne ameninta ca vom fi penalizati. O ora mai tarziu.. cine se intalneste cu mama? Doamna directoare.. se putea sa nu se laude cu izbanda? Nuuuu... si mama i-a zis linistita: "pai daca nu au facut ora? Ce era sa faca? S-a dus la o cofetarie!" Cand mi-a povestit mama acasa.. nu mi-a venit sa cred! In acel moment, am fost asa mandra de ea!! Pentru prima data i se plangea cineva de mine si ea imi lua apararea...



P.S.: Astept cu nerabdare sa ajung la momentul revederii cu dragii mei colegi, sa povestim, sa ne amintim, iar dirigul cel mai iubit din lume sa strige din nou catalogul! Sunt mandra ca v-am avut drept colegi si ca am avut ocazia de a invata de la cei mai distinsi profesori! Inca sunteti alaturi de mine.. in vise...

luni, 15 februarie 2010

O dimineata banala - paralela

Dimineata.. suna telefonul.. ora 8,20... Ridic capul, deschid un ochi, iau telefonul si zic.. inca 10 min, lasa ca ma misc mai repede azi.. Trec cele 10 min, iar ma canta la cap.. hai, inca 5, dar dupa, GATA! In timpul celor 5 minute, in stare de semi-visare, vad alb in fata ochilor, e clar.. lumina nu ma mai lasa sa dorm...
Ma trezesc, inainte de a suna telefonul si ma tarasc spre baie sa ma pregatesc de o noua zi.. de munca.. iar munca... Dupa 15 minute suna iar, dar nu! Nu este alarma de trezire, aia a sunat.. de vreo 13 minute.. e un reminder pus de Alex, care zice "Te iubesc", nu care cumva sa uit! In acelasi timp e si semnalul ca.. gata, timpul de spalat, imbracat, servit motanul a expirat si hai, afara.. ca intarzii... si iar te simti prost ca esti.. ultima... aia de strica sedintele de inceput de zi, ca de.. a mai dormit 10 min... blestematele astea de 10 min...
Eh.. dar stai, pachetul!! Am ceva? Aaaaam... cum sa nu? Vad ca si Alex a golit din cratita si mustacesc in gand "hehe.. azi si-a luat mancare! yeeee!!!", pun repede, ma incalt, apuc geaca si fug pe usa! Cat urca liftul, trag geaca pe mine si incui si usa.. boierie, sa tot stai la aer rarifiat, la etajul 10!
Cobor, afara ninge.. iaaaar... noroc ca nu m-am machiat, ca ninsoarea imi facea ea.. altfel machiajul.. Merg impotriva vantului, mai mult pe loc decat inainte si ma uit pe jos, ca in fata, nici o sansa.. Vad urme de bocanci, multe rau.. dar stai.. pe astia... parca ii cunosc.. hehe, astia cu cerculet sunt ai tontovalului mare! Asa ca incerc sa merg si eu pe urmele lui, pare amuzant! Insa dupa 3 pasi, ma las pagubasa, sunt prea departati unii de altii, o iau usurel, la pas de pitic. Ajung la semafor, ufff, tocmai s-a facut rosu! Pe partea cealalta trece greoi si troleul.. na, pe asta l-am pierdut! Dar la colt e autobuzul! Daca ma chinui un pic, il prind! Se face in sfarsit verde, fug.. fug.. obosesc.. dar tot fug... si autobuzul vine... trece... se opreste.. si eu tot fug... "Duracell"-ul meu se pare ca e "777".. mi se inmoaie genunchii, dar nu... hai ca poti... ajung la el.. usile inchise, doar cea din fata deschisa.. hai la ea!!!! Cand sa pun piciorul, soferul se uita la mine, ranjeste boabele de fasole si inchide satisfacut usa ca si cum ar fi zis "Ghinion! Mai vine unul dupa, fraiero! Te grabesti, a?" Idiotul! Ce erau inca 2 secunde, ma aruncam repede inauntru si... nu intarziam.. asa de rau... Dar nu.. stau.. la urmatorul...
Dupa 10 min pretioase stand in statie si in ninsoare vine.. urmatorul! Ma urc si surpriza... chiar un loc liber! Ce noroc! He he.. atunci sa profit sa pun si niste machiaj pe fata, sa nu arat prea "ninsa"... Se uita lumea cam ciudat la mine, unii susotesc si rad infundat, dar ce-mi pasa? Am valoare si culoare? Am!?!
Stau in autobuz si astept sa ma duca.. da' hai mai repede! Nuuuu.. pai stai.. ca e ninsoare.. toti s-au speriat de frig si.. au iesit cu masinile.. asa ca stai in intersectie! Pai ce? Unde te grabesti asa? Doar toti trebuie sa ajunga la munca, nu??!?
Ajung la Eroilor intr-un final! Repede la metrou.. oh.. deja e 10,10... sedinta incepe.. Nuuuu... Hai ca e metroul aici, tzup in el... ajung, ajung!!
Intru la birou... e 10,22... toti sunt adunati si aliniati... hai.. capul plecat si... joc de glezne.. ce-o fi.. o fi... Dar maine... maine o sa plec MAI DEVREME!!??!!

Vremea blogului - Inceputul

Inca un blog pe netul asta, da... si eu am dat in mintea "blogger-ilor"! De ceva timp incoace cochetez cu ideea unui blog, insa abia in seara asta mi-am luat inima in dinti si am zis.. hai s-o incerc si pe asta. Cred ca toti cei care ma cunosc STIU ca sunt un om extrovertit si le umlu capul numai cu tampenii si ca mereu am ceva de zis, mai mult sau mai putin interesant. Acum da, am trecut la nivelul urmator... mai si scriu... Ha ha!
Dar ce este blogul? File de jurnal puse la dispozitia tuturor! Totusi, blogul meu va fi putin diferit. Ideea principala este cea a unui blog paralel cu cel al lui Alex (http://cultivator-de-vise.blogspot.com)... aceleasi subiecte (dar o regula este facuta pentru a fi incalcata, nu?), prezentate din unghiuri diferite. Scopul este sa reprezint concret (si constient) cum viata a doi oameni care se iubesc, locuiesc impreuna, isi impart bucuriile si tristetile.. ce mai, intr-un cuvant, "viata", pot privi acelasi lucru in moduri diferite, sa traiasca un eveniment in mod diferit sau sa se asemene in fapte si ganduri, fara a fi impreuna. In clar... blogul meu va trata.. viata in doi... Asa cum lumina se reflecta si se refracta intr-o picatura de roua, insa e aceeasi lumina, la fel si noi, cei doi, suntem acelasi, dar avem traiectorii separate.. Este un vis cautat frenetic de cand suntem mici... sa ne gasim jumatatea... dar traind alaturi de aceasta zi de zi... in timp real, visul ideal devine unul.. constient si concret!